Inspiration, Travel

Care este drogul tău? Al meu a fost CĂLĂTORITUL.

Reading Time: 3 minutes

Duminică seara. Mâine începe o nouă săptămână de lucru și încă ,,lucrez” să îmi placă ziua de luni și să nu mai aștept sfânta zi de vineri ca și când între cele două viața mea este inutilă. Mi-am tăiat a doua felie de tort, iar dacă mă întrebi ce celebrez, îți voi spune viața. Ok, nu. Răspunsul ăsta e prea siropos chiar și pentru mine acum. Doar că în stație la noi este un tort ieftin și bun pe care îl cumpără mama de multe ori fără motiv de sărbătoare.

Stau și mă uit la spațiul gol ce așteaptă să fie umplut cu gândurile mele, întrebându-mă ce să scriu după atâtea luni de absență. Între timp, am văzut o groază de locuri și mi s-au întâmplat așa de multe că nici nu știu cu ce să încep. Nu că ar conta prea mult, doar famila, prietenii și câțiva curioși îmi citesc blog-ul.

În fine.

Azi vorbesc despre ceva care m-a frământat (mult spus) în ultimele luni, o întrebare care la un moment dat nici nu avea sens pentru mine.

Nu cumva călătoresc pentru a fugi de viața mea? 

Dacă m-ai fi întrebat asta acum câteva luni, nu aș fi conceput că există posibilitatea ca răspunsul să fie unul afirmativ. Doar că lucrurile s-au mai schimbat de atunci sau poate eu m-am schimbat și văd totul puțin mai clar.

La începutul acestui an, mi-am propus să vizitez 25 de țări până la 25 de ani. Nu conta cum, nici unde prea mult, numărul ăsta era bătut în cui ca un laitmotiv al vieții mele și TREBUIA să se materializeze fie ce-o fi. O clipă nu m-am întrebat de ce îmi doresc asta așa de mult, care este motivul din spatele ambiției acestea obsesive de a călători și de a atinge praguri numerice. Răspunsul era unul automatic oricum, o vrăjeală de genul: sunt un om curios și vreau să cunosc culturi noi pentru a evolua ca persoană, bla, bla, bla. Ceea ce este semi-adevărat, doar că reprezintă un răspuns mult prea general. Mă refer așadar la un răspuns din adâncurile persoanei mele care să îmi dea explicații, să mă ajute să mă cunosc mai bine și să conștientizez modul în care funcționez.

Pentru că mi-am propus asta cu atâta ardoare, desigur că am reușit să ajung foarte repede la (aproape) atingerea scopului. În primăvară, am atins numărul de 21 de țări vizitate la vârsta de 21 de ani. Am simțit așa o satisfacție preț de câteva săptămâni, de parcă aveam 1 milion de subscriberi pe Youtube. Așteptam fiecare vacanță ca și când îmi așteptam doza, iar zilele din viața mea normală deveneau doar o numărătoare inversă către momentul culminant. După călătorii eram mereu extaziată de tot ce am trăit și văzut, însă când îmi dădeam seama că m-am întors iar la rutină, îmi doream să plec din nou. Mi-a luat ceva timp după ce am ajuns la 21 de țări vizitate să îmi dau seama că excursiile și călătoriile erau ca un drog pentru mine. Un drog care mă ajuta să alerg de întrebări importante din viața mea, de responsabilități și, mai ales, de mine. Deodată, tot ce conta era cantitatea și nu calitatea experiențelor trăite în locurile respective. Nu mă înțelege greșit, încă iubesc să călătoresc și în niciun caz nu văd călătoritul ca pe ceva negativ. Doar că acum scopul meu nu este să vizitez x țări până la y ani, ci este să trăiesc o viață în care nu aștept o vacanță pentru a fi cu adevărat fericită, în care am un job ce mă face să iubesc ziua de luni, în care destinațiile alese pentru călătorii reprezintă mai mult decât o căsuță bifată pe lista mea. Am decis să renunț la gândurile de genul: ,,Voi fi fericită atunci când voi vizita țara Z” și să mă bucur de acum și aici.

Tot ce avem este ACUM și AICI.

Desigur, voi mai călători și voi mai scrie despre asta plus multe alte subiecte, pentru că simt că vreau să împărtășesc cu voi o frântură din tot ce am trăit, trăiesc.

Care este drogul tău? Al meu a fost călătoritul… dar NU MAI E.

Care este drogul tău? Al meu a fost CĂLĂTORITUL. - Alexandra Arva

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *