Inspiration

Cum este să sari cu parașuta de la 3000 de metri

Reading Time: 3 minutes

Mă gândesc de câteva zile ce aș putea spune despre cum este să sari cu parașuta de la 3000 de metri. Ce aș putea spune despre cum este să sari, în general. Să sari în viață către decizii care ți-ar putea schimba destinul: urmarea visurilor tale, construirea vieții pe care ți-o dorești, o nouă carieră, un alt partener de viață. Așa că, astăzi voi vorbi despre salturi care te paralizează de frică.
Cu o noapte înainte de a sări nu am putut dormi. Eram extrem de emoționată, iar în mintea mea proiectam cele mai groaznice scenarii, ca atunci când te gândești că orice vis pe care îl ai sau idee de business o să fie un eșec, că nu o să mai găsești niciodată un loc de muncă dacă pleci de unde ești acum, că nu o să mai găsești vreodată pe cineva cărui să-i oferi toată iubirea pe care o ai de dăruit. De altfel, am mai avut o tentativă de salt cu parașuta, însă frica a câștigat și l-am anulat. De această dată, mi-am impus că nu mai există cale de întoarcere.
Am avut sentimente contradictorii legat de asta: cumva eram copleșită de groază, altcumva eram foarte fericită.
Când instructorul de zbor mi-a pus echipamentul, totul se simțea foarte real și mi-am dat seama că eu chiar urmam să fac asta. ,,CE A FOST ÎN CAPUL MEU??!”, mă gândeam puțin așa.
M-am îmbarcat în avion alături de ceilalți care se aruncau, urma să urcăm timp de 20 de minute pentru a atinge altitudinea de 3000 de metri. A fost a doua oară în viața mea când am mers cu avionul și o făceam lejer, cu ușa deschisă. Este inutil să spun că acele 20 de minute s-au simțit cât o eternitate. Să renunț? Nu azi (deși m-am gândit pentru o secundă la asta). Se pare că nu mă îmbarcasem în avion, ci într-un rollercoaster de emoțiiextaz, uimire, frică. Nu ajuta nici faptul că eram ultima dintre cei care urmau să sară, ce-i drept… În cumulul de trăiri s-a făcut deodată liniște și am simțit împăcare, zburând deasupra Iașiului.

Apoi, ne-am aruncat. Este greu de exprimat în cuvinte ce simți când ești în cădere liberă cu o viteză de 200 km/h. Când efectiv treci prin nori și zbori. Când nu mai ai controlul a nimic și te învârți în aer, pe simfoniile curenților. Doar un cuvânt – eliberare. Asta până când la un moment dat începi să te întrebi când se deschide odată parașuta aceea.

Adrenalina a atins cote maxime, s-a deschis parașuta și acum eram ca un copil mic care învață să meargă, ca un om orb care vede pentru prima oară… Atârnam în aer, aveam Pământul la picioarele mele și încercam să cuprind toată frumusețea pe care o vedeau ochii mei. Nu puteam. Trăiam fericire autentică. Ce frumos este să fii pasăre, acum știu.
Unii oameni au revelații când sar cu parașuta. Inițial, am simțit de parcă totul a fost un vis, însă cu cât trece timpul, îmi dau seama că experiența asta a schimbat într-adevăr ceva în mine. Frica va exista mereu, are locul ei pe băncuța de emoții. Acum rămâne la latitudinea fiecăruia dacă facem saltul sau… pur și simplu îl anulăm.
Sfatul meu? Simte frica și fă-o oricum!

Cum este să sari cu parașuta de la 3000 de metri - Alexandra Arva

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *