Inspiration, Travel

Dacă like nu e, nimic nu e.

Reading Time: 4 minutes

Lol, stau de vreo 10 minute și mă uit pe lista mea cu idei de articole de blog. Mă uit iar. Mă întreb dacă să scriu despre destinații turistice sau altceva. Chestii mai relatable. Și da, vorbesc în 2 limbi deodată. Get used to it, bruh. 

Trecând peste această super mini introducere, zilele astea am dat peste o campanie și, totodată, un soi de serial foarte mișto și actual de la KFC. *not sponsored, bcuz who in the world would sponsor me rn?!* Serialul se numește “SOCIAL ME” și prezintă peripețiile unei tipe obsedate de lumea virtuală: Instagram, followers, hashtag-uri, reach. Obsesia ei o face să vadă totul din jur, inclusiv iubitul și prietenii, ca pe niște potențiale surse de like-uri. Fiecare colț al camerei ei este instagrammable (#instaroom, #outfitoftheday, #instagood, #flawless etc., etc.), iar momentele din viața ei devin doar niște instastory-uri.

Acum, întrebarea este: Cât la sută din acest personaj suntem?

Am râs cât timp urmăream episoadele, însă la final am rămas cu un gust amar. Nu cumva am devenit tipa din video? Și nu doar eu, o mare parte din oameni.

Îmi amintesc prima oară când mi-am dat seama ce rol important joacă internetul în viața mea. A fost relativ recent. În septembrie anul trecut am plecat cu o bursă de studiu Erasmus, iar la căminul unde am stat acolo nu am avut wi-fi primele zile (sau nu știam noi cum să îl accesăm *totul era în olandeză, crede-mă, era greu*), iar datele mobile erau scumpe și se consumau prea repede. Au fost cele mai lungi zile din viața mea!!! Visam noaptea că găsesc wi-fi sau că merge netul la cămin, ca să îți dai seama nivelul de dependență.

Apoi, la unul din cursurile de acolo am avut o temă practică să facem ceva ce nu am mai făcut niciodată și nu am face în mod normal. Am decis să renunț la rețelele de socializare pentru o întreagă săptămână, de fapt am renunțat la telefon complet, pentru că tentația să intru pentru a-mi lua porția de dopamină care vine odată cu roșul aprins al notificărilor și sunetul lor dumnezeiesc era prea mare.

Ce am învățat din săptămâna fără internet/rețele de socializare?

  • Sunt mult mai atentă la momentul prezent fără telefon și rețele de socializare.
  • Sunt mai sociabilă cu cei din jurul meu, nu doar cu cei din lista de prieteni.
  • Sunt mai descurcăreață și am o orientare mai bună în spațiu fără Google Maps.
  • Sunt mult mai receptivă la ceea ce îmi spune propria intuiție și voce interioară.
  • Sunt mai mulțumită cu persoana mea și nu mai simt nevoia constantă de a-mi compara viața cu ale celorlalte persoane de pe Facebook, Instagram. Oricum, aia nu e viața lor, ci e doar cum vor ei să arate viața lor pentru ceilalți prin intermediul pozelor. Lol, doar nu o să postăm când ne-am luat țeapă de la tanti din piață. Nu e #goals.
  • Am avut mai mult timp pentru a face lucruri pentru mine și pe care de obicei nu le făceam: am gătit, am citit etc.
  • Am dormit foarte bine în acea perioadă și am fost, în general, mai liniștită.
  • Mai sunt și altele, astea au fost doar primele care mi-au venit în minte.

Un alt moment în care am realizat ce mult contează internetul/rețelele de socializare pentru mine a fost primăvara asta, într-o excursie în țările din fosta Iugoslavie. După vreo 3 zile în care doar mie nu îmi funcționa wifi-ul la cazarea din Budva, Muntenegru, mi-am pus toată speranța în următoarea cazare. Nu eram în UE, deci bye, internet. Plus că era frustrant să îi văd pe TOȚI ceilalți stând pe net, postând poze din excursie pe Insta, în timp ce eu mă uitam la tavan. Așa că atunci când am ajuns în Bosnia și Herzegovina, automat am deschis plină de optimism wifi-ul și am așteptat. Ghici ce? Nu a mers nici aici. Am avut un breakdown. Știu, first world problems, no internet. Dar chiar așa am simțit, eram disperată să intru și eu puțin pe Insta. Ce face netul din oameni…

Dacă like nu e, nimic nu e. - Alexandra Arva
Eu având o criză pentru că nu aveam net.

Ok, acum scopul meu aici nu este să fiu mega hater și să zic că internetul/rețelele de socializare sunt cancer și ar trebui să le scoatem din viața noastră. În niciun caz. Mă simt foarte norocoasă că am aceste instrumente în viața mea, însă este necesar un echilibru în orice. Cred că un detox periodic de la toate acestea este absolut obligatoriu. Cred că trebuie să ne întrebăm din când în când cât la sută din tipa din serialul menționat mai sus suntem, cât de mult ne-au acaparat rețelele de socializare viața și cât de ,,eu” este de fapt persoana pe care am creat-o prin pozele și postările de pe conturile de Facebook, Instagram. Dar despre faza cu viața perfectă din postări și viața reală voi vorbi poate în alt articol.

Până atunci, dacă like nu e, nimic nu e.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *