Travel

De ce suntem obsedați să facem poze în vacanțe

Reading Time: 3 minutes

De ce suntem obsedați să facem poze în vacanțe - De la job la scrob by Alexandra Arva

De o vreme, mi-am dat seama că sufăr de o boală. Se manifestă cu predilecție la tinerii cu smartphone-uri, având ca simptome necesitatea unei baterii externe și editarea continuă a fotografiilor în diverse aplicații special concepute pentru asta. Da, este vorba despre fotografierea amatoricească compulsivă în vacanțe.

Poate și tu te regăsești în descriere, nu o lua personal. Dacă te iei prea în serios, pierzi toată distracția în viață! Dar hai să vedem cum a început totul…

A fost odată ca niciodată

De ce suntem obsedați să facem poze în vacanțe - De la job la scrob by Alexandra Arva

Îți mai amintești vacanțele la munte, mare sau la stațiuni cu ai tăi, de prin anii 2000? Dacă ești un milennial de-al meu, care a prins tranziția de la aparatul foto cu film la cel digital pe la mijlocul copilăriei, știi despre ce vorbesc! Eu încă îmi amintesc verile la Vatra Dornei, telescaunul portocaliu de acolo care îmi trezea adrenalina în sânge și plimbările la râu, în pădure. Pe atunci, nu aveam cu toții șansa să o facem pe-a fotografii. Era mama sau sor-mea și aparatul. Și era mai mult decât destul. Făceam 40 de fotografii în total pentru toată vacanța, nu doar la o oprire la cafea la OMV.

Pic or it didn’t happen’

De ce suntem obsedați să facem poze în vacanțe - De la job la scrob by Alexandra Arva

Între timp, smartphone-ul a devenit o prelungire a noastră și automat ne-a schimbat obiceiurile, limitările, felul de a fi:

Hărțile fizice au fost înlocuite de Google Maps.

TripAdvisor a luat locul ponturilor din partea prietenilor.

Albumul de poze de pe raft a devenit încă un album de pe Facebook, de tipul ,,Vacanță Paris 2017″.

Nu îți trebuie decât un telefon cu o cameră bunicică, bani de excursii și ai devenit fotograf. E ceva rău în asta? Deloc. Doar că uneori pare că dacă nu postezi pe rețelele de socializare că ai fost undeva e ca și când nu ai fost acolo. Pic or it didn’t happen’!

1000 de poze la fel, dar asta-i a mea

Pe lângă nevoia de a împărtăși cu ceilalți locurile pe care le-am vizitat via rețelele de socializare – și eu fac asta în draci, ce să-i faci – mai există ceva. Dorința aia arzătoare de a prinde cadrul perfect. Și ce dacă exact aceeași poză mai există pe net de cel puțin vreo 1000 de ori?! Asta este poza și viziunea mea unică, te rog frumos! Cum adică aș putea să salvez poza de pe Google sau să las un singur membru al familiei să facă poze? Ești nebun?!

Mai în glumă, mai în serios, există ceva în creierul nostru care, deși realizează că pozele respective au mai fost făcute exact la fel înainte, găsește o plăcere ascunsă în asta. E un virus sau ceva.

Pentru ochi ai pozele, pentru suflet?

De ce suntem obsedați să facem poze în vacanțe - De la job la scrob by Alexandra Arva

Cred că cel mai trist lucru care se poate întâmpla este să te strofoci așa de tare să faci cele mai reușite fotografii, snap-uri și instastory-uri, încât să uiți să simți locul respectiv, să trăiești momentul. E ca și când încercăm să înhățăm locurile alea și să nu le mai dăm drumul. Vrem să înghețăm momentul așa de mult că aproape uităm să-l trăim. Totul pentru o galerie online ,,on fleek”. 

Adevărul este însă că niciun filtru de pe Insta nu o să-ți aducă zâmbetul pe buze ca apusul pe care tocmai l-ai pierdut pentru că îl priveai din spatele lentilei telefonului. Desigur, nu militez pentru renunțarea la toate acestea. În schimb, mi-aș dori să trăim mai mult ceea ce pozăm. Ești de acord cu mine?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *