Inspiration, Travel

E mai greu să pleci decât credeam

Reading Time: 2 minutes

Am un nod în gât de câteva săptămâni care nu se mai dezleagă. Nu vrea sau poate eu nu vreau.

În curând am să plec.

E mai greu să pleci decât credeam

Am crezut despre mine că îmi place să plec, să umblu, să fiu ,,ușarnică”, cum ar spune mama.

Am crezut că o să-mi fie prea puțin sau chiar deloc dor de borșul cu fasole și ceapă al mamei, de adunările de Crăciun la bunica, care nu mă lasă să plec fără să mănânc și niște sarmale.

Am crezut că o să uit modul în care Palatul Culturii se întrezărește printre copaci când merg cu tramvaiul spre muncă, în fiecare dimineață, pauzele de pe balconul de la birou și gogoașa cu ciocolată și alune dinainte de muncă.

Am crezut, însă am crezut prost.

Deja mi-e dor. Deja simt melancolia. A venit într-o seară, mi-a șoptit vorbe dulci la ureche și de atunci am îmbrățișat-o. Nu am mai vrut să-i dau drumul.

Și e ok. E frumos să pleci și e frumos să ai noduri în gât. Chiar și nodul dublu al pescarului, promit. Să simți că lași totul în urmă. Să-ți fie dor și să fii om. Să simți că rupi bucățele din tine și ornezi cu ele toate locurile pe unde te perinzi. Iar în schimb, locurile îți dau de la ele fragmentele lipsă, tu devenind un mozaic umblător în căutare de noi cioburi din țări și inimi străine.

Da, am un nod în gât care nu se mai dezleagă. Poate o să îl dezlege vremea ploioasă din Belgia sau poate vreo bere specifică zonei. Poate o să fie vreo ciocolată amăruie sau poate… cine știe?

Urmează să aflu în următoarele 4 luni și ceva cât voi sta aici, în Ghent, Belgia, cu experiența Erasmus.

Până atunci însă, am învățat că e mai greu să pleci decât credeam!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *